Domnul arată calea.
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 16/07/2011
    12345678910 8/10 X
Media 8 din 1 vot
Domnul arată calea

Domnul arată calea!

Ps 25:8-9.

Domnul este bun şi drept; de aceea arată El păcătoşilor calea.

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept.

El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.”

Da, bun este Domnul şi drept! Spune psalmistul.

Dar cine este Domnul?

Domnul este Dumnezeu! El este Cel veşnic! Cel fără început şi fără de sfârşit, Cel ce a creat cerurile şi pământul!

Domnul este Dumnezeul veşniciilor!

Domnul este Dumnezeul care face minuni!

A Lui să fie slava, gloria şi cinstea în vecii vecilor!

Domnul Cel bun şi drept, este Dumnezeul care prin Cuvântul său şi prin puterea Sa a întocmit universul cu minunile sale şi cu tainele sale.

Domnul Dumnezeu a aşezat stelele pe bolta cerească, pentru ca să lumineze pământul şi pe locuitorii lui.

El a modelat munţii şi a adâncit mările pe care le-a umplut cu apă binefăcătoare, dătătoare de viaţă.

Tot El, domnul Dumnezeul Cel bun porunceşte valurilor să se ridice ameninţător, dar tot El le porunceşte să tacă „fără gură” şi marea se linişteşte.

Pentru că glasul Domnului este puternic!

Glasul Domnului este măreţ!

Glasul bun şi dulce al lui Dumnezeu vrem să-L auzim şi astăzi, pentru că glasul lui este mângâiere pentru cei ce cheamă Numele Lui.

El, Domnul Cel bun şi drept, este Stăpânul şi Suveranul, aşa cum spune psalmistul în ps. 24:1 „A Lui este pământul cu tot ce este pe el, lumea cu cei ce o locuiesc.

Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, şi pe ei a aşezat El lumea.”

„El va păzi paşii iubiţilor săi.” 1 Samuel 2:8-9.

„Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!” Ps. 33:12.

Pentru că prea iubiţilor Săi, Domnul le arată o cale în mijlocul pustiului.

Pentru preaiubiţii Săi, Domnul, a pregătit un drum luminos prin mijlocul întunericului, o cale dreaptă şi netedă chiar prin mijlocul munţilor înalţi şi prin văile adânci.

Pentru preaiubiţii Săi, Domnul a pregătit o potecă croită chiar prin mijlocul apelor cele mari.

Prin lupte, prin împotriviri.

Când oamenii se unesc împreună cu cel rău ca să-i facă pe credincioşi, pe preaiubiţii Domnului să să se abată de la cale, Domnul Cel bun şi drept arată o cărare pe care este scris: Ochiul vulturului n-a zărit-o, cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea”. Iov 28:7-8.

Pe această cale, merge Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

El merge înainte şi preaiubiţii Săi în urmă spre limanul fericiorii veşnice.

Cel rău şi cel trufaş nu au ce căuta pe ea.

Dar celor smeriţi, Domnul le arată Calea.”

Şi nu numai că le-o arată, dar îi învaţă să meargă pe ea. Versetul 9: „Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.”

Cine sunt cei smeriţi?

Cei smeriţi se cunosc pe ei îşişi!

Ei îşi cunosc starea păcătoasă şi nu se cred mai buni decât cei al căror păcat îl arată.

Aşa cum spune Isaia în cap. 51:1, cei smeriţi nu privesc spre puterile lor, nu privesc spre ştiinţa lor, nu privesc spre cunoştinţele lor, ci privesc spreStânca din care au fost ciopliţi, privesc spre gaura gropii din care au fost scoşi”. Ei privesc spre Domnul!...

Cei smeriţi nu au nimic al lor, pe care să nu-l fi primit de la Domnul Cel bun şi drept.

Cei smeriţi nu au o încredere deşartă în propriile lor puteri, nici în ştiinţa lor şi nici în cunoştinţele lor, ci credinţa lor este în Domnul cel bun şi drept!

Cei smeriţi au întotdeauna înredere în Domnul şi în făgăduinţele Lui, de aceea şi Domnul le arată calea!

Cei smeriţi spun întotdeauna aşa ca psalmistul în versetele 4 şi 5 „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, şi Tu, numai Tu eşti totdeauna nădejdea mea.”

Ferice este de cine se încrede în Domnul veşniciilor!

Când strigă cel smerit, Domnul aude şi-l scapă din primejdie, şi-i arată calea şi-l învaţă, şi-l povăţuieşte pe ea.

„Da, bun este Domnul cu cel smerit.” Ps. 73:1.

Dar pe cei trufaşi, pe cei mândri, Domnul îi va da de ruşine. Spune Cuvântul Sfânt!

Ei nu calcă pe calea Domnului!

Cei trufaşi au calea lor! Ei merg prin puterile lor, şi se încred în abilităţile lor.

Dar celor smeriţi, Dumnezeul Cel bun şi drept, le arată calea prin mijlocul pustiului, şi Însuşi Domnul le este călăuză pe ea.

Eleazar, de exemplu, robul lui Avraam, când a ajuns la fraţii stăpânului său a putut să laude şi să-L binecuvinteze pe Domnul, spunând în, Genesa 24:27 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu; Domnul m-a îndreptat, Domnul mi-a arătat calea şi tot El m-a călăuzit în casa fraţilor stăpânului meu.”

Da, bun este Domnul şi drept! El arată celor smeriţi calea!

Pentru că cei smeriţi se încred în Domnul şi nădăjduiesc în făgăduinţele Sale.

Nu a zis Eleazar: Ce bine am ştiut eu să mă orientez prin pustie!

Ce bine m-a condus instinctul meu, sau: ce deştept am fost.

Nu! Eleazar a binecuvântat pe Domnul Cel bun şi drept, care l-a călăuzit şi l-a condus la rudele stăpânului său Avraam.

Mulţi încep bine calea!

Mulţi se lasă conduşi de către Domnul Cel bun, până la un anumit punct şi pe urmă, ca şi un copil care zice : de astăzi înainte voi trăi pe picioarele mele, nu mai am nevoie de ajutorul şi nici de sfatul părinţilor; tot aşa mulţi merg în pornirea firii lor!

Dar celor ce rămân încrezători în Domnul Cel bun şi drept, El le arată calea, îi păzeşte pe ea, le-o luminează, îi apără, le-o netezeşte ca nici măcar piciorul să nu şi-l lovească de vreo piatră şi-i binecuvintează, şi-i proslăveşte!

Fiind că Mă iubeşte, Zice Domnul! Ps. 91:14-16

Fiindcă Mă iubeşte , zice Domnul, de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

Nu este bun Domnul, suflete dragă?

Eleazar era pe cale cu Domnul!

Doamne ajută-ne să mergem pe Calea Ta!

Petru nu era pe cale atunci când se încălzea la foc, printre duşmanii Învăţătorului său, în timp ce Mântuitorul era judecat în faţa marilor preoţi Ana şi Caiafa.

El pornise în voia firii lui.

De aceea a gustat experienţa amară a lepădării de Domnul.

Dar Domnul S-a rugat pentru el, ca să nu i se piardă credinţa. Ştiţi de ce? Pentru că Domnul este bun şi drept!

Avraam nu era pe cale atunci când împreună cu Sara, nevasta lui, au vrut să-L ajute pe Dumnezeu să le dea un urmaş. Atunci când Avraam a intrat la Agar, roaba Saarei el a ieşi din voia Domnului.

Eu am auzit de multe ori expresia: Dumnezeu te ajută dacă te ajuţi singur!

Nu se poate altceva mai fals!

Pentru că dacă nu ai încredere deplină în făgăduinţele Domnului, El te lasă în voia firii tale.

Aşa s-a întâmplat şi cu Avraam, el a pornit în voia firii lui şi ceea ce a semănat, a cules toată viaţa lui iar urmaşii săi au simţit din plin în timpul robiei din Egipt, iar poporul ieşit din el mai culege şi astăzi roadele neascultării şi ale mândriei.

Aşa este orice credincios care nu stă în smerenie lângă Domnul Isus.

El este în pericol şi el însuşi este un pericol pentru cei din jurul lui.

Cel trufaş vorbeşte cu uşurinţă despre călăuzirea lui Dumnezeu; vorbeşte cu uşurinţă despre calea lui Dumnezeu.

El vorbeşte cu uşurinţă despre lucrarea Duhului Sfânt, când, defapt el este pe propria sa cale.

Un asemenea om este în pornirea inimii lui.

Fraţi şi surori, mai mult ca oricând, astăzi, este nevoie să rămânem smeriţi la picioarele Domnului, pentru ca El să ne arate Calea şi să ne călăuzească pe ea. Versetul 3 spune: „...toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruţine.”

Astăzi este nevoie mai mult ca oricând să rămânem smeriţi lângă Domnul Cel bun şi drept, în voia Sa cea bună pentru ca vieţile noastre să fie în siguranţă şi sfârşitul alergării noastre să fie în fericire veşnică lângă fericitul Dumnezeu!

Astfel ca atunci când Domnul va veni împreună cu norul de îngeri ca să-Şi ia mireasa acasă, să putem spune şi noi ca Eleazar: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul nostru care nu a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui, şi ne-a condus prin pustie, şi prin munţi înalţi, şi prin văi adânci spre locul minunat pregătit de Domnul nostru în împărăţia Sa cerească.

Fraţi şi surori, bun este Domnul şi credincios făgăduinţelor Sale!

De aceea arată El celor smeriţi Calea spre cer.

Mă rog ca Domnul să-Şi arate bunătatea şi faţă de noi şi să ne conducă pe Calea Sa, care urcă drept în cer. Amin.

6


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3594
  • Export PDF: 10
Opțiuni